
Ei bine, ca tot am pomenit de dificultatile - din domeniul asta - pe care le-a intampinat Andy Sixx in copilaria sa (ceea ce a dus la aparitia melodiei "Knives And Pens"), am decis sa continui subiectul, insa in cuvinte mai generale.
Probabil ca te-ai intrebat, cel putin o data in viata ta, daca a fi diferit te va compromite, sau daca a fi diferit in mod public ti-ar diminua orice sansa la popularitate.
Din cate am observat eu, multi dintre tinerii din zilele astea isi pun aceasta problema. Uneori, dilema aceasta uzata poate duce la unele... intamplari mult mai grave - despre care mi-e cam sila sa vorbesc acum.
In orice caz, prin postul asta, doresc sa imi exprim propria opinie asupra acestor fapte.
Am inteles, prin proprie experienta, ce inseamna sa suferi din cauza ca esti altfel. Mi s-a intamplat, de mai multe ori, sa nu pot avea subiecte comune de discutie cu unii oameni pentru ca, practic, chiar nu aveam nimic in comun despre care am fi putut discuta. Uneori, pur si simplu, lucrurile la care se gandeau ei mi se pareau enervante sau lipsite de importanta - precum muzica house, de exemplu (Sau Justin Bieber, cah - NU DA CU ROSII IN MINE!). In general, am incercat sa ignor si sa-mi pastrez parerile pentru mine, dar atunci cand mi se cereau, trebuia sa le dau glas pentru ca... eu am prostul talent de a fi total sincera mereu. Poate chiar prea sincera.
De aceea a devenit din ce in ce mai greu sa-mi fac prieteni... sau sa-i pastrez pe cei pe care deja ii aveam.
Am avut perioade in care, intr-un fel, explodam. Ori plangeam, ori ma ascundeam in camera mea, ori ieseam singura la plimbari lungi si solitare... Doar ca sa pot gasi o solutie. Nu prea faceam treaba buna, dar nu mi-a pasat niciodata - doar am continuat sa merg dupa acelasi tipar.
Intr-o zi, asa dintr-odata, am realizat, insa, cum sa scap de problema asta. Am constientizat ca prietenii adevarati nu te lasa balta daca esti mai ciudat. Sau, daca te abandoneaza toti, exista familia care, vrand nevrand, tot a ta ramane si tot te va accepta. Daca nici asta nu se intampla... Atunci mereu exista - da, va suna foarte cliseistic - credinta si arta. Stiu ca e evident, dar muzica, sau pictura, sau sculptura care-ti place... si credina - in Dumnezeu si in propria ta fiinta - te va scoate din probleme. Totul tine de respectul de sine.
Mda... imi dau seama ca postul asta probabil te-a ametit, mai tare decat te-a lamurit. Dar sunt abia la inceput si nu prea reusesc sa-mi cizelez vorbele bine. In viitor poate mai revin la subiectul asta si o sa-l imbunatatesc, dar acum... sper doar ca te-am putut ajuta cu ceva.
Nelamuriri? Lasa comentariu, ca doar de-asta exista spatiul ala, nu :) ? Hai, hai, ca nu te doare mana daca tastezi si tu acolo 5 randuri in afara messenger-ului ! Mersiii :).
Sursa imagine: www.weheartit.com/